Ideea care sta baza Internetului este una foarte simpla: o lume virtuala in care informatia circula liber. Este o idee foarte seducatoare, dar definitia informatiei este foarte vaga. Internetul vede orice ca informatie. De aceea, in scurt timp, a inceput sa intre in conflict cu legile lumii reale, in special cu legile dreptului de autor.
In ciuda unei armate de avocati si de legi, Internetul dovedeste ca este practic imposibil sa opresti sute de milioane de utilizatori sa posteze si sa utilizeze informatii sub incidenta legilor drepturilor de autor. Dar meritul Internetului nu este de a dovedi acest lucru. Cred ca perioadele de prohibitie dovedesc faptul ca atat timp cat exista cerere se va naste automat si oferta. Meritul Internetului este de a arata ca acest tip de informatie se poate monetiza si in alt fel, chiar cu rezultate mai bune, prin publicitate.
Primul pas a fost facut de ziare si reviste care au inceput sa ofere gratuit informatii. Ca si inainte, veniturile veneau in marea majoritate din publicitate, costul ziarului si al revistei neacoperind nici macar costurile de productie. De aceea, adaptarea la sistem a fost foarte usoara. Au urmat radiourile, care folosesc acelasi sistem pentru obtinerea veniturilor, ele avand nevoie doar de dezvoltare tehnologica mai avansata decat pentru ziare si reviste. Internetul aduce o optimizare a costurilor de tiparire si de emisie.
Aparitia platformelor care suporta continut video pune presiunea pe televiziuni sa faca pasul spre continut gratuit. Acestea au inceput sa isi faca propriile platforme cu continut video unde ofera emisiunile si serialele de succes. Miscarea este sustinuta si de mutarea bugetelor de publicitate spre online si scaderea continua a audientei televiziunilor. Trecere este, din nou, usoara deoarece si televiziunile castiga in principal din publicitate.
O categorie importanta de continut sub incidenta legii dreptului de autor inca isi cauta drumul spre monetizarea prin publicitate.
Este vorba de muzica, filme si carti. Cazul Napster a fost o incercare de stopare a fenomenului, dar tendinta este clara spre gratuitatea informatiei. Ce a reusit Napster sa faca, este sa arate ca exista interes pentru asa ceva. Cel care a venit cu o solutie temporara a fost iTunes. Principalul atu este ca poti cumpara doar o piesa, in loc de tot albumul. Este o solutie superioara celei care consta in plata unei taxe pentru fiecare CD vandut (si pentru CD-urile inscriptibile se plateste aceasta taxa) sau fiecarui player (Zune) vandut.
Pasul spre informatie gratuita este facut de autori si nu de catre casele de productie (vezi cazul Radiohead si Madonna). Este si normal, deoarece sursa de venit pentru autori o constituie publicitatea intr-o masura mai mare decat castigurile din drepturile de autor. Si aici ajungem la principala consecinta a liberalizarii informatiei: grupurile media nu mai detin monopolul asupra informatiei. Un caz elocvent este cel al unui candidat american care a spus un lucru electoratului dintr-un stat si alt lucru electoratului altui stat (practica numita adaptarea la audienta). Ambele materiale au ajuns pe YouTube si au dus la pierderea credibilitatii acestui candidat. Tendinta va continua, casele de productie pierzand din puterea de promova doar anumiti artisti.
O alta consecinta este volumul imens de informatie disponibila. Selectarea si structurarea informatiei este o problema cu care ne vom confrunta din ce in ce mai mult. Aici ajungem la partea de vehicule si canale media proprii Internetului: motoarele de cautare, instant messeging – chat, blog-urile, retele sociale, continutul generat de utilizatori, lumile virtuale si jocurile online (ultimele doua aducand noi posibilitati pentru panotaj si product placement). Astfel, informatia se filtreaza cu ajutorul comunitatii de care apartii si se ajunge la un concept media foarte actual acum word-of-mouth (luam deciziile de cumparare cu ajutorul comunitatii din care facem parte).
Tot ce ai spus e adevarat si ne place… mai exista insa si o dark side of the moon si anume:
– cantitatea enorma de informatie face aproape imposibila selectia in functie de calitate si veridicitate, si practic ingurgitezi ceea ce iti furnizeaza masele.
– dispar modelele culturale: blogurile nu pot inlocui impactul lecturilor din liceu… dar care lecturi? acum nimeni nu mai citeste de pe hartie!
– comunicarile scrise sunt din ce in ce mai scurte. Concizia a luat locul subtilitatii, cititorul nu mai are timp.
– faptul ca ziaristii au bloguri si emit pareri total subiective, fara umbrela unei publicatii nu e neaparat un lucru bun, e ceva mai simplu sa “cointeresezi” un singur om decat o publicatie intreaga!
– ideile complexe sunt inlocuite de platitudini iar faptul ca putem accesa aproape orice informatie online nu inseamna ca profitam de acest lucru si devenim enciclopedici… din contra, pentru asta s-a inventat Wikipedia iar lista poate continua…
Nona ai dreptate, dar cum spuneam si la final, informatia se filtreaza in alt mod. Fiecare isi gaseste comunitatile care le impartasesc parerile, care gandesc dupa modelul tau. Vor aparea si alte instrumente de filtrare. Exact asta sunt si motoarele de cautare. Probabil ca in viitor vor fi si mai personalizabile.
Pentru mine, internetul inseamna sa fii mult mai selectiv. Citesc doar ce ma intereseaza. Autorii care se indeparteaza prea des de ce ma astept eu sa scrie nu ii mai citesc. Cand cineva scrie despre ceva care nu ma intereseaza, nu mai citesc postul.
Eu unul nu il pot citi pe Zoso. Desi primesc des link-uri catre posturile lui, nu l-am putut tine in reader.
Problema comunicarii scurtate si a subiectivitatii depinde de fiecare scriitor in parte. Oricum, oamenii sunt subiectivi prin natura lor. Problema exista si inainte, in presa scrisa. Unele ziare pierd sau castiga trafic in functie de popularitatea vederilor politice pe care le sustin.
Depinde de natura fiecaruia ce face pe internet de la informare, la comunicare cu prietenii sau citire de bancuri si jocuri online. Cred ca modelul enciclopedic este depasit. O comunitate ajunge mai departe, daca fiecare individ se specializeaza.
abundenta mesajelor o sa ne faca (daca nu a inceput deja si la noi) sa nu mai vedem si auzim mesajele publicitare. si aici (asa cum spuneai) intervine acel opinion leader din cercul tau de prieteni, care a experimentat inaintea ta un produs un serviciu nou si de care este multumit.
fii sigur ca la urmatoarea vizita in supermarket vei cauta subconstient macar, acel produs, iar prioritizarea lui in deciziile tale vor fi inevitabile.
salutari din timisoara
ovidiu
daca ai timp, un feedback despre trender.ro si WOM in romania ar fi foarte apreciat.