Intotdeauna muncesti pentru tine

Vrei sa ai o afacere a ta? Conteaza cat de mult iti dai interesul. Cei cu care lucrezi (colegi sau parteneri de afaceri) vad cat de mult te implici si, in functie de asta, te si apreciaza.
Esti multumit sa fii angajat? Vei schimba, la un moment dat, locul de munca. Cei cu care lucrezi te vor recomanda in functie de cat te-ai implicat.
De la firma asta nu vrei sa pleci? Cu atat mai mult, performanta companiei tine si de implicarea ta. Si da, se aplica si la stat; se schimba mai greu lucrurile pe acolo, dar si acolo se schimba.

Noi, romanii, avem niste vorbe legate de munca. “Ce te chinui asa ca nu lucrezi pentru tine”. “Ce muncesti atat ca nu-ti ridica statuie”. “Lasa ma ca ne descurcam noi cumva”. “E greu dar ne descurcam noi”. Si culminam in “Ce sa-i faci? Viata e grea!”.
Diferenta intre munca sustinuta si “ne descurcam noi” e diferenta intre a trai bine si a supravietui.

Planuri pe termen lung

Cand iti vine sa stai, fa cativa pasi!
Cand mergi alene, grabeste-ti pasul!
Cand esti odihnit, alearga!
Cand mai ai putin, sprinteaza!

Majoritatea planurilor pe termen lung necesita o anumita disciplina, sa tragi de tine sa faci mai mult. De multe ori, acceptam ca asta e ritmul, ca ne mai trebuie o pauza, ca nu conteaza cateva ore in plus. Si orele se fac zile, si zilele ani, si anii nu se mai imprima in memorie…
Cei mai rai ani nu sunt cei mai grei, sunt cei netraiti.

“O tigara cand ne nastem,
Una cand mergem la scoala,
Alta cand ne casatorim:
O tigara pentru ca ploua,
Si pentru ca nu ploua,
Alta tigara…”

TutunMarin Sorescu

Cam cat timp ne ia sa invatam

Pentru cei care mai stiu cine era Silviu Brucan, una din afirmatiile (profetiile) lui i-a surprins mult pe parintii mei?
“Pentru a deprinde democratia, ro­ma­nii vor avea nevoie de 20 de ani”
Erau foarte contrariati, cum adica? acum, dupa revolutie, nu e direct democratie, totul merge bine? Da, statul si institutiile sunt democratice, schimbate peste noapte, dar societatea e aceeasi.

Hai sa fim seriosi, alte state, foste comuniste, acum democratice si-au revenit mult mai repede, pentru ca populatia lor avea alta mentalitate. Polonia, probabil a avut cea mai spectaculoasa ascensiune; nici Ungaria nu a stat mai rau, desi acum o da in extremism; Serbia, in afara UE si dupa un razboi, ne cam depasesc; Croatia e un model cum turismul si investitiile straine te pot ridica, nu doar dupa comunism, dar si dupa un razboi. Pana si Bulgaria ne depaseste la multe capitole, desi incepusera mult mai rau decat noi. Dar, da, o poti da si in gard, vezi Grecia care n-a avut nici comunism si a mai fost sprijinita masiv de UE. Fiecare democratie are specificul ei dictat de societatea a carei exprimare este. Francezii sunt foarte socialisti, englezii inca mai au o aristocratie, nemtii sunt o federatie, la fel ca si turcii. De ce o iau turcii spre fundamentalism islamic? Aia e societatea. De ce englezii au votat Brexit? Aia e societatea.

Si democratia noastra e cum e societatea noastra. Si, da, s-ar putea sa nu mai fie democratie, depinde cum merge societatea.
Nu sunt pesimist de felul meu, dar cred ca Brucan a fost bland si nici nu ne-a spus de cand sa incepem sa numaram anii aia.
Ne asteptam ca lucrurile sa se schimbe peste noapte. Cu cat sunt mai importante, cu atat dureaza mai mult. Si societatea se schimba greu.

Eu ma voi duce la vot si voi continua sa ma duc la vot. Nu cred ca anul viitor va fi extraordinar de bine daca ies cei pe care ii votez (oferta electorala e destul de slaba) dar cred ca datile viitoare o sa fie mai bine decat datile trecute.
Oferta electorala se construieste in functie de cerere (adica cei care se duc la vot). Nimeni nu construieste o oferta electorala pentru cei care nu se duc la vot. Poate parea ciudat, dar castiga cel care intelege mai bine sistemul. In SUA, George W Bush a castigat cu o minoritate (avea cu 550 000 de voturi mai putin) pentru ca sunt o federatie si au alt sistem de reprezentare; si nu e prima oara in istoria lor, cand s-a intamplat asta. Nu participi, nu-ti va face nimeni, niciodata, o oferta buna.

Rutina care ne omoara si motivul pentru care ne trezim dimineata

Mi-am adus aminte de un clip destul de vechi, dar atat de actual pentru Romania:

Lucrurile de zi cu zi par sa ne inghita, sa ne macine incet incet, de la asteptatul in trafic (e vina celor care depasesc coloana, drumurile sunt proaste si neintretinute), asteptatul la casa (cineva isi numara monezile sau bonurile de masa; casiera in varsta se misca greu), asteptatul unui email (cel care trebuie sa il trimita nu isi da interesul sau, pur si simplu, nu ii pasa), asteptatul liftului (mereu sunt prea putine la orele de varf), statul permanent pe Internet (prietenii ma tin de vorba si imi trimit in permanenta clipuri, bancuri si imagini) etc. Intr-o fuga continua, toate astea par niste obstacole care ne tin in loc, care ne enerveaza, ne fac mai agresivi, dar nici nu le putem scapa.

Adormim greu pentru ca trebuie sa terminam serialul si ne trezim si mai greu pentru ca serviciul incepe prea devreme, mancam pe fuga in fata calculatorului ca sa terminam raportul, mancam de stres pentru ca aveam multe de facut, mancam lucruri care nu prea ne fac bine pentru ca si colegii fac asta.
Ramanem intr-o rutina care nu ne face fericiti, dar nici nu ne vine sa iesim din ea. Si asa se duc pasiunile si visele noastre, inghitite zi cu zi de un soi de uitare de sine.

Pare sa fie problema lumii si oamenilor din jurul nostru, dar e mai degraba, problema noastra. Si mai exact, e greutatea cu care ne deconectam de la gandurile noastre, de la lumea noastra ca sa o putem intelege si pe cea din jur. Avem tendinta instinctuala de a ne considera centrul lumii, dar, odata ce incepem sa ne imaginam lumea din perspectiva celor din jur, putem sa descoperim lucruri uimitoare si ne putem bucura cu adevarat de viata.

Incercati sa schimbati drumul zilnic spre birou, incercati sa nu mai faceti acelasi lucru weekend de weekend, luna de luna. Calatoriti mai mult, cititi mai des cate o carte (mai ales din culturi diferite), incercati sa invatati ceva nou care nu are legatura cu munca de zi cu zi, vizitati mai des prietenii.
Expresia: “Ce repede au trecut anii!” se refera tocmai la asta. Pentru multi dintre noi cea mai intensa perioada a vietii a fost liceul sau facultatea si apoi multa munca si speram la o pensie decenta si .

Acum multi ani, la intrebarea, cum a fost vremea afara, nu am putut gasi un raspus. Zilele, pareau sa fi fost la fel, una dupa alta, ca un robot, repetitie fara progres, azi n-a fost nici mai bine, nici mai rau ca ieri. Si nu pot decat sa ii multumesc mamei pentru ca mi-a zis sa ma mai uit si eu in jur. Intotdeauna sunt lucruri frumoase si interesante in jur. Intotdeauna putem gasi ceva incitant, in loc sa ne multumim cu o blazare care sa ne tina toata viata.
Ma trezesc devreme pentru ca vreau sa imi traiesc viata. Fie e vorba de ceva nou si incitant, fie e ceva vechi care inca mi se pare interesant. Si pentru ca ma trezesc mai devreme si incerc sa imi optimizez timpul, pot incerca lucruri noi, dar si construiesc pentru proiectele pe termen lung. Asa, viata e plina si azi a plouat, si a fost ceata, dar e toamna si frunzele copacilor au diverse culori, cateodata miroase a fum de lemne (ca la bunici), mi-am facut lectia de germana, am schimbat anvelopele la masina, mi-am facut treaba la birou, nu mai pica noua versiune de mobil a site-ului, vom avea o colega noua, am terminat rapoartele pentru Q3, am rezolvat cu RCA-ul, am gatit, am platit chiria, am venit la Anca si am mai si scris pe blog. Simt ca am facut ceva azi si maine o sa mai fie multe de facut.

Printre altele, astept sa creasca o ciuperca la radacina unui copac; azi era prea mica si nu iese bine in poza. Spre comparatie, o opera mai veche:
ciuperci

Decalajul dintre stat si societate

Lipsa implicarii societatii civice in viata statului se numeste decalaj intre stat si societate. Institutiile statului nu reflecta structura societatii si societatea nu se regaseste complet in structura statului. Pentru societate, statul nu are putere; si statul nu are putere pentru ca sursa lui de putere e societatea civila si ea nu-l ajuta suficient.
Un exemplu simplu e problema coruptiei in institutiile statului. Functionarii statului ar trebui sa serveasca cetatenii (societatea), dar societatea vede functiile publice ca ocazii de imbogatire rapida(tendinta balcanica si orientala). Dezvoltata, problema ajunge la faptul ca votantii (o partea a societatii) realege condamnati penali, ii vede ca tolerabili, normali, chiar baieti buni. Da, legislatia poate fi mai buna, dar schimbarile legislative, cand nu se fac natural, se fac sub presiunea societatii civile.
Tot din gama asta, o buna parte a cetatenilor nu se mai duc la vot (o alta parte a societatii) pentru ca nu au pe cine vota, dar nici nu s-au documentat prea mult, nici nu dau sanse partidelor mici (dar care pot creste) si nici nu discuta politica impreuna cu prietenii pentru ca politica e o curba. Sunt de fapt, tot forme de neimplicare. Statul nu poate exista fara societate si nu poate functiona corect fara controlul si implicarea acesteia.

Probabil ati auzit de teoria formelor fara fond. Da, cea de la literatura. Ca nota, se pomenea si faptul ca a fost un curent in politica. Mai exact e vorba de curentul conservator. Ce treaba au toate astea cu decalajul dintre stat si societate. Pai tocmai despre asta vorbesc si ele. Ideea de baza a curentului conservator e sa ne folosim de specificul societatii noastre (fondul) pentru a ne dezvolta ca stat, nu doar sa importam niste institutii si niste obiceiuri din alta societate (formele) pe care nu stim sa le folosim corect. In acest context, conservatorismul nu inseamna stagnare, ci un ritm adaptat societatii si un nivel de nationalism (fara accente extremiste).
Din pacate asta impunea un ritm mai lent pentru o tara mult intarziata. Totusi, tocmai acest lucru il vor face mai tarziu si liberalii (initial, tocmai opusii conservatorilor) cand adopta doctrina “Prin noi insine”. De ce s-a intamplat asta? pentru ca:
– problema coruptiei era la fel de grava ca si acum
– o buna parte a societatii era la limita saraciei si era needucata (da, mediul rural de atunci insemna 80% din populatie)
– capitalul strain era mult peste cel autohton (in forma lor de atunci)
Suna dureros de cunoscut, nu? Totusi, as spune ca acum avem o problema si mai mare. Populatia emigreaza, mai ales cei educati, dar nu numai.

Pe de alta parte, sunt semne ca am si invatat multe. Ne reorintam spre simboluri si valori nationale; multi din cei plecati se gandesc sa se intoarca si o parte chiar o si fac. Merge greu, dar pentru mine se vad semne bune ca o luam in directia care trebuie. In contextul asta, mi se pare atat de binevenita initiativa lui Ciolos, incat pare ireala. Da, avem nevoie de un set de principii de guvernare, dar cred ca trebuie sa avem si un set de principii pe care societatea civila sa si le asume. Unul din acestea este asumarea unui set de responsabilitati care sa balanseze drepturile de care ne bucuram:
1) Dreptul de vot – Responsabilitatea de a participa la vot, de a ne informa si de a dezbate cu prietenii chestiuni de politica
2) Dreptul la libera exprimare si de a protesta – Responsabilitatea de a furniza opinii informate si constructive, protejarea dreptului de exprimare al altora (chiar daca au opinii diferite de noi)
3) Egalitatea in drepturi – Responsabilitatea de a-i sustine pe cei discriminati sau neindreptatiti
4) Dreptul la educatie gratuita – Responsabilitatea de a cauta sa obtii cat mai mult din educatia oferita
5) Dreptul la asistenta sociala – Responsabilitatea de a te autosustine
6) Dreptul la serviciile publice (politie, pompieri, sanatate, utilitati publice, transport in comun, folosirea drumurilor publice etc) – Responsabilitatea de a plati taxele care sustin aceste servicii
7) Dreptul de folosire a resurselor naturale – Responsabilitatea de a le conserva si de a le pastra curate (inclusiv parcurile publice)
8) Dreptul la viata, libertate si intimitate – Responsabilitatea de a participa la eforturile de a conserva aceste drepturi si de te inrola in caz de razboi
9) Libertatea de a publica aproape orice (mai putin subminarea statului si calomnie) – Responsabilitatea de a filtra informatia
Si, cel mai important la sfarsit:
0) Dreptul la fericire – Responsabilitatea de a trai virtuos

Sursa de inspiratie pentru aceste principii singura revista de lifesyle masculin pe care o mai citesc, din cand in cand: “The art of manliness”

Educatia civica si spiritul civic

Sau povestea despre cum sa ne purtam cand nu suntem acasa cu familia si cum duce asta la o viata mai buna si la o democratie functionala.
Am avut materia asta in scoala: Educatia civica. Cateodata o mai si facem, cand nu urmau teze la matematica sau limba romana, adica materiile alea serioase. Si cred ca asta e tocmai cauza lipsei de spirit civic si a ideilor de baza cum putem sa ne facem societatea mai buna.

Pentru mine spiritul civic nu porneste de la mersul la vot, dimpotriva, porneste de la lucruri de baza: nu arunca gunoaie pe strada, nu te imbulzi la urcarea in autobuz, nu sta in usa de la metrou daca nu cobori la prima, nu depasi coloana de masini pe linia de tramvai etc. Cam multe nu-uri, de fapt e vorba de un singur lucru, respecta-i pe ceilalti gandindu-te la mai mult decat propriul interes. Pare ca ai castiga ceva pentru ca te-ai strecurat in fata. De fapt, pierdem cu totii, lucrurile cotidiene devin o cursa, o lupta care ne streseaza si ne consuma zilnic.

Ne vaitam cu totii de functionari, in special cei de la stat. Totusi, cat stati la coada, uitati-va cate persoane intra in fata ca sa puna intrebari, intrerupand functionarii de la operatii care le necesita intreaga atentie (in special numarat bani sau calcule matematice). Uitati-va cate persoane vin nervoase si nu vorbesc deloc politicos cu functionarii (si nimeni nu le zice nimic). Ganditi-va ca majoritatea celor care vin cu o problema nu au idee cum se rezolva aceasta si trebuie sa le explici de la zero. E ca atunci cand vine un coleg nou si trebuie sa ii explici ce faci. Cum e sa ai un coleg nou in fiecare zi, dar in fiecare ora?

Povestea se poate extinde usor la persoanele cu disabilitati sau persoanele care abia au inceput la un nou loc de munca. Ganditi-va cum e sa faceti o saptamana toate lucrurile cotidiene folosind cealalata mana (stanga pentru dreptaci). Nu va recomand si folosirea obiectelor ascutine in exercitiul asta.

Esenta, pana la urma, e sa ne gandim si la ceilalti si sa facem lucrurile corect, chiar daca pentru noi nu conteaza pe moment.

Democratia nu iti poate construi spiritul civic prin legislatie si prin aplicarea acesteia. Daca ai reflexul de a cauta automat o cale de eludare a legii, orice lege si orice masura de aplicare a ei sunt sortite esecului. Societatea, cu tot cu spirit civic, se construieste prin educatie. Cred ca scoala ar trebui sa dea mult mai multa importanta modului in care ne comportam in societate in detrimentul materiilor teoretice, pe care rareori le aplicam. Degeaba ai genii, daca nu ai o societate in care sa se afirme.

Reprezentare si reprezentativitate

Traim intr-o democratie, teoretic, reprezentativa. Adica ne alegem niste reprezentanti care sa ne apere interesele. Ne ducem la vot si apoi ei lucreaza pentru noi. Iarasi ne lipsesc detaliile.

Istoric, drepturile de care ne bucuram acum s-au castigat treptat. Diverse organizatii s-au luptat sa le castige: organizatii artistice si culturale, asociatii ale diverselor industrii, societati secrete (da, Masoneria era una din ele), cluburi etc. Si ar mai trebui mentionata si contributia reprezentantilor diverselor religii. E ceea ce s-ar numi acum o societate civila. De fapt, societatea civila construieste partidele, sindicatele si presa.

Societatea civila e cea care poate mobiliza mase pentru manifestatii. Doar asa poti sa te asiguri ca reprezentantii alesi isi fac treaba. E naiv sa credem, ca in timp, stana fara caini nu va fi atacata de lupi. Fara organizare, manifestatiile au slabe sanse de reusita. Iata un exemplu cum se organizeaza un protest al ciclistilor care pune presiune pe autoritati sa incurajeze mersul cu bicicleta si sa promulge legislatia specifica:
https://www.theguardian.com/politics/2013/sep/02/cycling-protesters-surround-parliament-london

Ni se pare ca problema e in parlament, la partide, la presa. De fapt e mai profunda. Ca un participant constant la o asociatie a industriei, lucrurile stau cam asa:
– marea majoritate a adunarilor generale se desfasoara cu jumatate plus unu sau doi, cat sa avem qvorum. Asta in conditiile in care se poate delega votul.
– multi din cei care sunt alesi pe pozitii mai importante (care presupun sedinte mai dese) absenteaza constant, vin la 5-10% din sedinte.
– interesul propriu primeaza. Prefera sa aiba 20% dintr-o piata de 10 mil, decat 10% dintr-o piata de 50 mil. Degeaba scopul asociatiei este cresterea industriei, degeaba avem concurenti externi foarte puternici, preferam sa ne certam intre noi.
– dupa sedinte de cateva ore, animate de cativa participanti care se implica, poti constata usor ca o buna parte din audienta nu stie despre ce s-a discutat. Multi au fost trimisi de companie si n-au venit voluntar. Asta in conditiile in care asociatiile industriei te ajuta sa te dezvolti profesional, inveti multe lucruri noi, te faci cunoscut etc.
– concurenta pe pozitiile mai importante nu prea exista, prea putini isi asuma sa lucreze in plus. Ai candidat, ai 90% sanse sa fii ales.

Si asa ajungem si la situatia reala. Noi nu prea stim sa ne reprezentam. De fapt nu ne reprezentam, nici la vot nu ne ducem (problema sunt cei multi care nu participa, nu e vina celor care se duc, ei isi apara niste interese), nu ne implicam mai mult la munca (munca e partea aia neplacuta cu care ne platim facturile si de unde avem bani pentru vacante si alte placeri), nu ne inscriem in cluburile dedicate pasiunilor noastre (nici macar nu le practicam). Vrem niste lucruri, dar sa le obtina altii si pentru noi.
Ne lipseste spiritul civic, adica partea aia de responsabilitate complementara drepturilor pe care le avem. De exemplu, dreptul de vot presupune responsabilitatea de a te informa asupra programelor electorale si de a vota.

Veti spune ca partidele, sindicatele si presa sunt corupte, chiar si ce ar trebui sa fie societatea civila; toate aceeasi ciorba. Dar adevarul este ca in 26 de ani ar fi trebui sa apara o noua societate civila, cu noi sindicate, noi partide si o noua presa. Dar astea lipsesc si ele pentru ca ne pierdem timpul vaitandu-ne, in loc sa facem ceva concret. Un drept democratic presupune si responsabilitatea de al exercita si de a-l proteja. Si asta e esenta democratiei, degeaba ai drepturi daca nu le exerciti si le pierzi daca nu le aperi.

Garantul democratiei

Ca sa incepem sa ne rezolvam problemele, trebuie intai sa le recunoastem. De fiecare data cand ne blocam, e bine sa ne tragem putin sufletul si sa vedem situatia din alt unghi.

Democratia e un pachet frumos de idei si principii, dar ca sa fie functionala e nevoie de mult mai mult. Suntem in punctul in care o buna parte din noi am citit teoria, dar nu prea cunoastem practica, adica partea aia de tip&tricks care o fac sa nu fie tot dictatura sau oligarhie.

Orice sistem politic e o structura gandita de oameni. Oricat de bine gandita e structura (si structura democratiilor e destul de bine gandita), ea se mai subrezeste, putrezeste sau, pur si simplu, nu mai e actuala. E ca o gradina lasata in paragina, se va umple de buruieni. Sau altfel spus, la stana fara caini, te mananca lupii.

Si cu toate slabiciunile omenesti, ca doar e cladita din oameni, e normal ca si o democratie sa o ia razna. Si cand asta se intampla, cine trebuie sa o vindece? cine e acel garant al democratiei? Pai pe rand, guvern, parlament si presedinte, justitie, curtea constitutioanala, avocatul poporului, sindicatele si presa. In teorie, da, dar cand si astea, pe rand, se umplu de buruieni au nevoie de un gradinar. Si gradinarul asta e doar poporul, adica tocmai actorul cel mai important dintr-o democratie si care la noi cam e plecat la tigari (de fapt la surprins revolutia si a ramas la o bauta). Halal gradinar nu se asteapta sa se umple gradina de buruieni ca sa o cureti.

De multe ori li se reproseaza parintilor si bunicilor ca s-au obisnuit sa astepte ca statul sa faca si sa dreaga. Dar si generatiile nostre gresesc cam in acelasi punct: ne asteptam sa votam odata la 4 ani si totul sa fie ok, sa faca si sa dreaga guvernul, presedintele si parlamentul, fara sa mai intervenim noi. Pe principul ca noi am sadit, iar acum stam si asteptam sa culegem.
Si aici trebuie sa recunoastem ca suntem comozi, de ajungem sa dam in lene. Renuntam si sa ne reprezentam (si nu ma refer doar la mersul la vot).

Deja am scris mult, mai fac o pauza, dar revin. Mai am niste ganduri despre modalitatile practice de reprezentare (nu doar vot si sindicate), spirit civic si decalajul dintre stat si societate. Poate mai sunt si altele.

Reguli si reglementari

Vezi ca frige!
Nu lasa cana pe coltul mesei!
Nu lasa cutitul cu varful in sus ( in scurgator)!
Nu baga degetele in priza!

Da, pot fi cuvintele oricarui parinte, dar in cazul meu, era si un expert in protectia muncii.

Si daca regulile erau, in general, logice, nu am putut intelege inversunarea cu care tatal meu tinea de ele. Ajunsese la nivelul in care se enerva si sa vada ca muncitorii de la lucrarile publice stau pe santier in slapi si fara casca.

Tarziu a inceput sa ne spuna prin ce experiente trecuse. Pe scurt, el vedea ce se intampla cand nu se respectau regulile si reglementarile intr-un combinat chimic. Si tot el trebuia sa se asigure ca regulile si reglementarile vor fi respectate.

Ca si pompierii, medicii Smurd, politistii de rutiera, tata stia ca accidentele se intampla, chiar daca pare improbabil ca acestea sa se intample.
Si, dupa ce vezi ce se intampla, nu mai poti fi indiferent cand vezi un pericol.

3 lucruri de tinut minte:
– regulile si reglementarile sunt menite sa previna accidentele si sa ofere ajutor in caz de accident
– publicul se sensibilizeaza doar la accidente grave, dar sunt foarte multe accidente izolate din care mult mai multi oameni sunt raniti sau mor (tigari nestinse, improvizatii electrice si la instalatiile de gaze, echipamente defecte, manipularea neglijenta a substanlelor periculoase etc)
– exista organisme responsabile sa verifice periodic ca regulile si reglementarile sunt respectate. E vital ca ele sa isi faca treaba.

Ca incheiere, o zicala de la americani:
“It’s all fun and games, until someone loses an eye” – Mom