Traim intr-o democratie, teoretic, reprezentativa. Adica ne alegem niste reprezentanti care sa ne apere interesele. Ne ducem la vot si apoi ei lucreaza pentru noi. Iarasi ne lipsesc detaliile.
Istoric, drepturile de care ne bucuram acum s-au castigat treptat. Diverse organizatii s-au luptat sa le castige: organizatii artistice si culturale, asociatii ale diverselor industrii, societati secrete (da, Masoneria era una din ele), cluburi etc. Si ar mai trebui mentionata si contributia reprezentantilor diverselor religii. E ceea ce s-ar numi acum o societate civila. De fapt, societatea civila construieste partidele, sindicatele si presa.
Societatea civila e cea care poate mobiliza mase pentru manifestatii. Doar asa poti sa te asiguri ca reprezentantii alesi isi fac treaba. E naiv sa credem, ca in timp, stana fara caini nu va fi atacata de lupi. Fara organizare, manifestatiile au slabe sanse de reusita. Iata un exemplu cum se organizeaza un protest al ciclistilor care pune presiune pe autoritati sa incurajeze mersul cu bicicleta si sa promulge legislatia specifica:
https://www.theguardian.com/politics/2013/sep/02/cycling-protesters-surround-parliament-london
Ni se pare ca problema e in parlament, la partide, la presa. De fapt e mai profunda. Ca un participant constant la o asociatie a industriei, lucrurile stau cam asa:
– marea majoritate a adunarilor generale se desfasoara cu jumatate plus unu sau doi, cat sa avem qvorum. Asta in conditiile in care se poate delega votul.
– multi din cei care sunt alesi pe pozitii mai importante (care presupun sedinte mai dese) absenteaza constant, vin la 5-10% din sedinte.
– interesul propriu primeaza. Prefera sa aiba 20% dintr-o piata de 10 mil, decat 10% dintr-o piata de 50 mil. Degeaba scopul asociatiei este cresterea industriei, degeaba avem concurenti externi foarte puternici, preferam sa ne certam intre noi.
– dupa sedinte de cateva ore, animate de cativa participanti care se implica, poti constata usor ca o buna parte din audienta nu stie despre ce s-a discutat. Multi au fost trimisi de companie si n-au venit voluntar. Asta in conditiile in care asociatiile industriei te ajuta sa te dezvolti profesional, inveti multe lucruri noi, te faci cunoscut etc.
– concurenta pe pozitiile mai importante nu prea exista, prea putini isi asuma sa lucreze in plus. Ai candidat, ai 90% sanse sa fii ales.
Si asa ajungem si la situatia reala. Noi nu prea stim sa ne reprezentam. De fapt nu ne reprezentam, nici la vot nu ne ducem (problema sunt cei multi care nu participa, nu e vina celor care se duc, ei isi apara niste interese), nu ne implicam mai mult la munca (munca e partea aia neplacuta cu care ne platim facturile si de unde avem bani pentru vacante si alte placeri), nu ne inscriem in cluburile dedicate pasiunilor noastre (nici macar nu le practicam). Vrem niste lucruri, dar sa le obtina altii si pentru noi.
Ne lipseste spiritul civic, adica partea aia de responsabilitate complementara drepturilor pe care le avem. De exemplu, dreptul de vot presupune responsabilitatea de a te informa asupra programelor electorale si de a vota.
Veti spune ca partidele, sindicatele si presa sunt corupte, chiar si ce ar trebui sa fie societatea civila; toate aceeasi ciorba. Dar adevarul este ca in 26 de ani ar fi trebui sa apara o noua societate civila, cu noi sindicate, noi partide si o noua presa. Dar astea lipsesc si ele pentru ca ne pierdem timpul vaitandu-ne, in loc sa facem ceva concret. Un drept democratic presupune si responsabilitatea de al exercita si de a-l proteja. Si asta e esenta democratiei, degeaba ai drepturi daca nu le exerciti si le pierzi daca nu le aperi.
